joi, 8 mai 2008

Creştinul şi loteria




În fiecare săptămână este câte o ştire despre sumele fabuloase care sunt puse în joc la loto. Ziariştii noştri nu uită să ne amintească marile câştiguri pe care unii le-au avut de-a lungul timpului, completând bileţelele de Loto.

Reclamele şi câştigurile anterioare sunt tentante. S-a câştigat frumos. Ar trebui să jucăm şi noi creştinii?


Ce este norocul?



Uitându-ne în DEX constatăm că există vreo trei sensuri în care este folosit acest cuvânt:

a. în sensul de soartă, ursită, destin favorabil în principiu;

b. în sensul de întâmplare neaşteptată sau concurs de împrejurări favorabile care asigură reuşita unei acţiuni, îndeplinirea unei dorinţe, şansă sau baftă;

c. precum şi stare sufletească sau situaţie în care omul se simte fericit; fericire, bine.

În contextul loteriei şi a jocurilor de noroc se mizează pe al doilea sens al cuvântului, cel de întâmplare neaşteptată sau de împrejurări favorabile. Mulţi români se gândesc din această perspectivă la noroc. Jocurile de noroc însă nu au fost inventate din dorinţa ca oamenii să aibă noroc, ci din dorinţa de a strânge anumite fonduri, de a face avere pe seama jucătorilor, tocmai datorită faptului că astfel de împrejurări favorabile sunt extrem de rare. Jocurile de noroc mizează pe dorinţa omului de a avea un câştig fără muncă şi fără să aştepte prea mult pentru realizarea lui.

Susţine Biblia o astfel de practică?

Sunt oameni care au găsit o justificare biblică pentru a juca făcând referire la practica tragerii la sorţ din Scriptură. La o analiză mai atentă a cuvântului lui Dumnezeu realizăm că lucrurile nu stau aşa. Trasul la sorţ nu era o expresie a hazardului. Pentru evrei trasul la sorţ era mijlocul de a determina voia lui Dumnezeu cu privire la anumite situaţii. Avem aici un contrast faţă de civilizaţiile păgâne unde norocul era întruchipat de o zeitate, zeiţa Fortuna la romani.

Trasul la sorţ în Biblie apare în principiu în două contexte: în cel al identificării voii lui Dumnezeu şi în cel al slujirii la Templu (planificarea slujirii la Templu era făcută prin tragere la sorţ, 1 Cronici 25, Luca 1:9). Vedem că încă de la începutul istoriei poporului Israel, Canaanaul a fost împărţit între seminţii prin tragere la sorţ. Această practică a eliminat totodată orice suspiciune de favoritism din partea lui Dumnezeu pentru a anumită seminţie. Prin tragere la sorţ au aflat cine păcătuise pe vremea lui Iosua. Tot prin tragere la sorţ a fost desemnat public primul împărat al lui Israel, Saul.

În Noul Testament această metodă de determinare a voii lui Dumnezeu este folosită în alegearea unui înlocuitor pentru Iuda Iscarioteanul, cel ce l-a vândut pe Isus. După această referinţă practica dispare în biserica creştină. De ce? Voia lui Dumnezeu nu se mai determina acum prin tragere la sorţ. Duhul lui Dumnezeu care a venit Rusalii, este cel ce ne călăuzeşte în tot adevărul. Nu mai avem nevoie să identificăm voia lui Dumnezeu prin tragere la sorţ, Duhul ne comunică această voie. Vedem astfel cazul din Fapte 13, când Duhul Sfânt a comunicat slujitorilor aflaţi în post şi rugăciune să pune deoparte pe Barnaba şi Saul pentru o lucrare specială. Duhul Sfânt a fost cel care l-a călăuzit ulterior pe Pavel în mod direct în călătoriile sale misionare.

Prin urmare, creştinul identifică voia lui Dumnezeu din Cuvântul lui Dumnezeu prin intermediul Duhului Sfânt care ne-a născut din nou. Ţinând cont de aceste lucruri, nu avem niciun argument biblic în favoarea norocului sau a loteriei.

Pe de altă parte, în ce priveşte domeniul financiar al vieţii noastre, ştim că nu putem vorbi de noroc, ci de binecuvântare. Dumnezeu este cel ce ţine destinul nostru în mâna Sa şi ne dă tot ceea ce avem nevoie. Dacă avem ceva, avem pentru că Dumnezeu ne-a binecuvântat. Din această perspectivă noi suntem responsabili faţă de resursele pe care le-am primit. O bună administrare a acestor resurse poate aduce belşugul, însă o proastă administrare a lor va aduce întotdeauna sărăcia.

E păcat să joci la Loto?

Eu zic că e păcat să arunci atâţia bani pe fereastră cu speranţa că tu vei fi cel care va câştiga premiul pe care-l râvnesc cu toţii. A juca la loto este mai degrabă o expresie a unei proaste administrări a resurselor pe care ni le-a dat Dumnezeu. Din această perspectivă, cred că e un păcat să risipim banii pe care ni i-a dat Dumnezeu. Ca şi creştini, fiecare avem o responsabilitate faţă de resursele pe care ni le-a dat Dumnezeu. A cheltui banii la loto înseamnă a-i transmite lui Dumnezeu că încercăm noi prin mijloacele noastre să ne croim un viitor şi că nu suntem dispuşi să aşteptăm binecuvântarea lui.

Este atât de importantă atitudinea pe care o avem faţă de viaţă. Trebuie să recunoaştem că tot ce avem şi tot ce suntem vine de la Dumnezeu, motiv pentru care avem o responsabilitate cu privire la administrarea acelor resurse. Un bun admninistrator este cel care strânge nu risipeşte. Jocul la loterie este mai degrabă un mijloc de a risipi resursele pe care ni le-a dat Dumnezeu.

Pe de altă parte, ceea ce îi transmitem noi lui Dumnezeu este că nu mai avem răbdare după El şi că am găsit o scurtătură, un mijloc de a ne îmbogăţi peste noapte cu un efort minim. Consider că o astfel de atitudine este greşită. De aceea aş vrea să îndemn pe toţi cei ce vor citi aceste gănduri să se încreadă în Dumnezeu şi El va lucra.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Unii numesc acest lucru noroc iar altii binecuvantare... noroc sau binecuvantare diferenta e in nerecunoasterea sau recunoasterea Celui care a ingaduit aceasta oportunitate. Intr-adevar sunt oameni care isi risipesc averea incercandu-si norocul dar tot asa sunt altii care-si dau seama ca nororcul tot noroc ramane indiferent de suma investita, asa ca mai bine si-l incearca cu sume infime...
Mai mult de atat, ce posesiuni detinem fara sa fi avut norocul/binecuvantarea sa le primim? putem detine control asupra lucrurilor fara sa ni se fi dat? am castigat ceva datorita inteligentei noastre? oricat de inteligent ai fi bunastarea ta depinde tot de noroc/binecuvantare...