joi, 31 ianuarie 2008

Prima ediţie a premiilor pentru bloguri evanghelice

Sâmbătă, 2 februarie 2008, de la ora 17, la Centrul Crestin Betania din Oradea va avea loc prima editie a premiilor Thymos pentru bloguri evanghelice. "Prin acordarea premiilor evenimentul isi propune sa aprecieze activitatea bloggerilor evanghelici, iar prin discutiile despre Internet si bloguri sa initieze o dezbatere despre relatia evanghelicilor cu New Media. Anul trecut a fost un an al blogurilor evanghelice, s-au inmultit, unele au devenit foarte vizibile in blogosfera Wordpress" ne spune Alin Cristea, organizatorul ceremoniei de sâmbătă, precum şi coordonatorul Asociaţiei Thymos şi moderatorul listei de discuţii Confesionala. Sâmbătă vor fi acordate premii pentru: Blogul anului; Cea mai interesanta postare; Cea mai importanta stire; Cel mai bun comentariu (al unui vizitator), precum si alte premii speciale. Invitaţii sunt: Cătălin Lata – cântăreţ, iar la forumul de discuţii vor participa Alin Cristea (rotundu), Teofil Stanciu (recitirea), Vasile Tomoioaga (clujul evanghelic) şi Florin Iosif (Colegiul Biblic Est European). Cu aceasta ocazie se va discuta si despre diferite teme cum ar fi: Crestinul si New Media; De ce isi fac evanghelicii bloguri precum si multe altele. Conform unei estimari RoBloggers Survey, la ora, actuala, in Romania exista peste 30.000 de bloguri. Intr-o perioada in care blogul este atat de laudat dar si de criticat isi fac aparitia, mai timid, si bloguri evanghelice. Daca pentru unii a avea blog constituie o buna unelata de a-si modela scrisul si de a-si testa limitele rabdarii pentru altii blogul constituie o unealta prin care orice anonim se umfla in pene si isi da aere. Intrarea este libera.

Intra in bucuria stapanului tau

“El s-a întărâtat de mânie şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară şi l-a rugat să intre” Luca 15:28

“Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi:” Luca 17:10

Ah! Nu pot! De fapt, nu vreau... căci nu mă lasă inima să intru...

Da, nu vreau să intru ACOLO, ÎNĂUNTRU, în bucuria ”stăpânului” meu....

Dar ce veselie, ce sunete şi câtă gălăgie e DINCOLO, după uşă, în casa tatei... iar mie îmi place liniştea, viaţa fără agitaţie, fără zgomot, fără zvonuri care să ţiuie urechile... Da, da, zvonul de azi, zvon care s-a dovedit a fi adevărat... doar mi-au zis bine slugile...Şi chiar dacă aş vrea, tot nu pot intra în halul acesta: sunt murdar, sunt obosit, sunt flămând, doar am muncit toată ziua pe ogor… ca un rob... netrebnic...

Iar tata nici nu m-a ajutat azi, parcă a avut o presimţire, mai toată ziua a stat la poartă aşteptând... aşteptând ceva... ceva care mi-a provocat mânie, gelozie, dispreţ... ah, sentimentele acelea...

O, dar să-mi revin... Ce văd eu?

Acest pierde-nopţi este fratele meu?

Dar el nici nu mă vede. E vesel de parcă a câştigat o avere... dar nu, averea toată e a mea, nu avem drepturi egale, iar eu sunt întâiul născut!

Şi... cum să nu fie vesel, doar e în centrul atenţiei. Iar tata cum îl mai priveşte de galeş... oare nu vede că, de fapt, arată mai rău decât un cerşetor?

Dar ce contrast între haina de purpură şi asprimea feţei sale... izbitor contrast!! Numai un ochi ager ca al meu îl poate vedea!

Ah! Cum să-mi înghit necazul? Oare de ce nu l-a alungat tata? E un frate care ne-a făcut numai ruşine şi ar fi meritat o soartă pe măsură... De ce a mai venit, să ne tulbure traiul liniştit? Cum a îndrăznit?

Mă întreb: oare ce farmece i-a făcut tatei de l-a primit cu un aşa fast?

Nemernicul!

Dacă eram eu acasă când venea, îi arătam eu iertare! Şi îi făceam o primire de neuitat... pentru orice cuvânt ieşit din gura lui ar fi meritat câte o piatră... piatră, nu milă!

Prefăcutul! Sigur că nu e vrednic să se numească fiu! A zis-o cu gura lui! Doar mâine o va lua de la capăt. Îi cunosc eu năravul...

Dar cum aş mai intra să îi dau pe toţi afară... cu un bici de curele... dar mă tem de tata, nu i-am ieşit niciodată din cuvânt...

Pentru acest desfrânat nu există iertare! Şi totuşi, tata l-a iertat... eh, inimă de părinte, inimă slabă, în loc să mă onoreze pe mine...

Eu însă nu pot să îl iert pe acest intrus, pe fratele meu...

Fratele meu am zis? Ah, nu, şi nici nu va fi! A pierdut acest drept. Suntem aşa diferiţi... ca vameşul şi fariseul....

Dar e mai bine afară. De aici, din întuneric, pot privi înăuntru, nestingherit de nimeni... în cercul strâmt al inimii mele, plin de prejudecăţi şi extreme, nu poate intra nimeni... de aceea mă voi compătimi singur, mă voi complace în această stare până voi aţipi, iar când, mâine, voi deschide ochii, voi spune că a fost doar un coşmar...

Da, da, când voi deschide ochii, poate voi auzi încă o dată glasul tatei: “ Intră în bucuria stăpânului tău...”

Poate...

Şi totuşi, sunt singur... simt o senzaţie de ”plăcută” ratare...

Articol premiat de CBEE în cadrul unui concurs de eseuri realizat în noiembrie 2007 - de Lidia Duciuc

Colaborare intre Resurse Crestine si CBEE


Cel mai popular site evanghelic din Romania, www.resursecrestine.ro si Colegiul Biblic Est European au inceput colaborarea pentru o noua sectiune a sitului http://stiri.resursecrestine.ro Această subdivizie a sitului este locul unde studenţii CBEE, mai ales cei de la Jurnalism vor posta ştiri, evenimente, informaţii de interes general. Acesta va fi un loc unde vizitatorii vor găsi ştiri proaspete cât şi un editorial zilnic. Situl îşi propune să se dezvolte, în aşa fel încât să devină principala sursă de ştiri din spaţiul evanghelic. În acest timp, vizitatorii pot posta stiri, evenimente care vor fi citite şi editate de către redactorii sitului si vor fi publicate pentru a creea astfel posibilitatea răspândirii cât mai rapide a ştirilor evanghelice de interes.

luni, 21 ianuarie 2008

Descatusare

E-aproape sa vina Isus,
Doar clipe ramas-au din noapte;
Franturi de-amintiri m-au rapus
Si-n neguri se-aud numai soapte...

Cazut-am sub crucea ce-o port
Si-mi pare atat de straina!
As vrea s-o ridic,dar nu pot,
Caci soapte-n ureche imi suna...

Si ganduri mereu ma framanta
Si-n plans mai gasesc alinare
Si orice putere mi-e franta....
La cine gasi-voi scapare?

Caci cerul se-arata de-otel
Si marea si-arunca talazul
Si totusi, mai sper, poate El
Imi ia de pe umeri necazul

Si sper, si veghez, si astept,
In gand imi rasare cununa,
Si dorul mai arde in piept:
Un semn, si se-opreste furtuna!

Tot ce vede mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta



Ca pentru Domnul....

"Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta! Caci in Locuinta mortilor, unde vei merge, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune!" Eclesiastul 9:10

Muncesti cu greu sau din greu?
Exista oameni al caror motto este: Trudesc din greu ca sa muncesc cu greu. Ei sunt aceia care se folosesc de orice pretext pentru a lua pauze dese sau pentru a lasa munca cea mai grea in seama altora mai "constiinciosi".
Dar un adevarat crestin nu fuge de responsabilitati!
In Coloseni 3:23, Pavel scrie: "Orice faceti, sa faceti din toata inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni".
La urma urmei, chiar daca incerci sa lucrezi doar de ochii celorlalti, Dumnezeu e Cel care vede totul si cantareste toate faptele, chiar si cele facute in ascuns...
Atunci cand lucrezi, se vede pe fata ta bucuria Domnului? Ceea ce faci Il reflecta in intregime pe Hristos?
Este atat de usor sa faci doar lucrurile care iti plac! Dar oare esti la fel de bucuros cand trebuie sa faci un lucru mai costisitor, care cere efort si necesita un timp indelungat?
Expresia "orice faceti" se refera la ORICE lucru.
Haideti sa ne straduim sa-L aratam pe Hristos in tot ce facem! Vom avea o indoita satisfactie...

Lidia Duciuc

vineri, 4 ianuarie 2008

Cuvinte...cuvinte...cuvinte


Cuvinte…cuvinte…cuvinte… O mulţime de cuvinte ce ne inundă spaţiul, devenind în final simple înşiruiri de simboluri grafice fără sens. Mulţi oameni scriu, fiind îndragostiţi de propria creaţie şi faimă. Se simt cuceritorii lumii, folosind ca armă un pix sau o tastatură. Dar care este adevăratul succes în scris? Se măsoară el în cititori sau în vieţi transformate?

Ca scriitori creştini (indiferent dacă foaia ta este una reală, digitală sau virtuală) trebuie să fim conştienţi că ceea ce scriem poate fi pentru cititori o poartă spre Dumnezeu sau o uşă trântită în nas. Dumnezeu Şi-a asumat riscul de a fi portretizat de noi... Există anumite sfaturi sau indicaţii care pot face ca scrierea noastră să fie una care să slujească mai bine lui Dumnzeu şi celor din jurul nostru.

O scriere bună îşi are originea într-o relaţie bună cu Dumnezeu. Roagă-te specific pentru ceea ce urmează să scrii. Citeşte Biblia şi evaluaează ceea ce ai spus prin adevărurile Scripturii. Dar este indicat să citeşti şi alte cărţi, reviste, ziare şi situri referitoare la subiectul interesat pentru lipsa de documentaţie să nu-i determine pe ceilalţi să închidă dezgustat cartea, revista sau computerul. Ceea ce scrii trebuie să fie actual, bine documentat şi concentrat. Originalitatea nu înseamnă lipsă de informare, ci este exprimarea unor idei mai mult sau mai puţin noi într-o manieră inedită şi proprie.

Foloseşte scrisul ca pe o unealtă prin care să modelezi vieţi, nu ca pe o armă care ucide. Scrie realist, dar pe un ton pozitiv, care să dea speranţă şi creştere. Oamenii se vor sătura repede să citească acuzaţii făţişe sau deghizate sub forma unor fraze ironice, de aceea trebuie să ai o aplicaţie încurajatoare.

Un alt lucru de care trebuie să ţii cont atunci când scrii este corectitudinea lingvistică a lucrării tale. Pasiunea de a scrie nu înlocuieşte instruirea în acest domeniu. O idee extraordinară exprimată într-o serie nesfârşită de greşeli gramaticale şi fraze întortocheate are toate şansele să nu aibă ca reacţie mai mult decât un dispreţ compătimitor. Scrie ordonat, clar şi corect. Foloseşte-ţi propriul stil, dar nu o face într-un mod agresiv. Cunoaşte-ţi audienţa şi adaptează-ţi conţinutul şi stilul pentru a împlini nevoile lor. Aceasta nu înseamnă depersonalizare, ci este exprimarea dorinţei de a sluji şi nu de a te impune.

Dacă simţi că Dumnezeu te-a chemat să transmiţi mesaje prin cuvinte, fă-o conştient de faptul că o peniţă poate schimba vieţi...

joi, 3 ianuarie 2008

Urare de anul nou



Am primit pe e-mail acest mesaj, aceasta urare de anul nou...chiar mi-a placut.

Iar pentru ca Noul An 2008, să fie unul al succesului, vă sugerăm mentalitatea Apostolului Pavel: “...uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă...”(Filipeni 3:13-14).

La Mulţi Ani! Domnul să vă binecuvânteze în mod abundent!

miercuri, 2 ianuarie 2008

La multi ani!

Anul 2007 s-a incheiat,
pentru 2008, noi,
Va dorim multa speranta! - sau cum spun unii, buna nadejde! - speranta ca un mod de viata, speranta ca un izvor nesecat de putere si speranta ca o fantana de bucurii intr-o inima din care lauda si rugaciunea se vor revarsa neintrerupt!