luni, 31 martie 2008

Maretul har

de Răzvan Petrică

„Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi”( Ioan 15:13).

O zi de vară… Atmosfera era toridă. Singura dorinţă pe care o puteai avea era să evadezi într-un loc cât mai răcoros care să te facă să te simţi puţin mai bine. Totul în jur era nemişcat, parcă obosit şi scârbit, copleşit de boala care macină omenirea: încălzirea globală. În acest decor am încercat şi eu să mă strecor, să mă acomodez şi să trăiesc bine, vorba domnului Băse, având o viaţă cât mai morală. Unica distracţie de care puteam avea parte era Ştrandul Municipal, unde mă puteam răcori şi unde îmi puteam îndrepta privirea spre fel de fel de peisaje.
Am pornit spre ştrand grăbit, uituc şi tragic nebăgând în seama faptul că tot ceea ce mi se întâmpla era un privilegiu şi nu o normalitate, că tot ceea ce vedeam dincolo de atmosfera încordată şi plină de dispreţ era un dar din partea Creatorului. Întâmplător sau nu, ziua aceea mi-a rămas impregnată în memorie fiind şi azi un prilej de bucurie şi de laudă.
După cum vă spuneam, am plecat ţintă spre destinaţia ştrandului împreună cu câţiva prieteni „nepocăiţi” pentru care toate zilele sunt la fel, pentru care lumina este tot una cu întunericul, pentru care singura bucurie este ziua de 15 a fiecărei luni când tata primeşte banii şi bonurile. Am ajuns transpiraţi şi nervoşi din cauza taxei de intrare în ştrand. Nu mai puţin de 5 ron şi aceştia, cu legitimaţie de student. Am fugit cu tot arsenalul ca să prindem cel mai bun loc. Nu că ar fi fost ceva spectacol, dar să fim şi noi în rând cu tot românul, primul din spatele cozii. Ignorând( din nou amintesc) că eram acolo doar datorită dragostei lui Dumnezeu, am început să ne distrăm, să ne răcorim neglijându- L total pe El, uitând versetul care zice: „Fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu”( 1 Corinteni 10:31). Am mâncat, am băut( suc), am făcut cu totul altceva, dar bineînţeles ca nişte „creştini adevăraţi” am împlinit numai prima parte a versetului. Totul era fain, minunat până la un moment dat când… .
…nişte nori ameninţători s-au oprit fix deasupra Ştrandului Municipal dornici să ne strice distracţia şi să ne arate Cine este Şeful. Ne-am retras pe una dintre terasele din incinta ştrandului şi ne-am aşezat la un pahar de vorbe seci, sau bârfe, cum le zic românii. Am uitat să vă spun: eram pocăit şi, fără ghilimele. Eram puternic ancorat în vorbele pe care le auzeam în jurul meu şi, întâmplător sau nu, discuţia noastră se învârtea în jurul unui singur subiect – Dumnezeu. Puţin şocat de modul în care, de la bârfe am ajuns să vorbim despre Cel Care urăşte bârfa, am devenit din ce în ce mai entuziasmat şi dornic de a vorbi prietenilor „nepocăiţi” despre Dumnezeu. Vrând să mă „înfunde” şi să mă pună într-o vădită dificultate, unul dintre prieteni( de altfel, fiu de arhitect), mi-a adresat o întrebare, care recunosc, m-a pus într-o evidentă stare de nelinişte. Că doar eram student la un Colegiu Biblic şi, hai să fim serioşi, pocăitul să nu ştie?...
„Deci spune-mi Răzvan, ce este HARUL, sau aşa zisul MĂREŢ HAR”? . Având un moment de ezitare, în care am cerut Domnului să-mi dea înţelepciune şi să mă călăuzească , le-am zis: „Păi, dragii mei prieteni, dragii mei fraţi, onorată audienţă, haide-ţi să încercăm să dăm o definiţie celor două cuvinte”.
Harul – este un dar, un ajutor spiritual, prin care, după religia creştină, l-ar acorda Dumnezeu omului.
Măreţ – ceva care trezeşte admiraţie prin calităţile sale excepţionale: grandios, falnic, impunător. Tot ceea ce vedem în jurul nostru este un dar din partea lui Dumnezeu, este un har pe care, conştient sau nu, îl primim în fiecare zi. Faptul că suntem sănătoşi, faptul că putem merge cu Biblia sub braţ fără să ne dea nimeni în cap, este un har din partea Domnului. Este un privilegiu şi nu o normalitate. Pentru că nimeni nu trăieşte fără Dumnezeu. Nimeni n-a trăit fără Dumnezeu şi nici nu va putea trăi fără Dumnezeu vreodată. Indiferent că se numeşte Florin Iosif sau Răzvan Petrică. El îţi dă fiecare suflare, bunătatea Lui te înconjoară şi îţi face posibil fiecare moment al vieţii. El face ca soarele Său să răsară atât deasupra celor buni, cât şi deasupra celor răi. Îi bronzează şi pe oamenii cinstiţi şi pe hoţi, şi trimite ploaie şi peste cei nedrepţi şi peste cei drepţi. Îţi dă frumuseţea unei seri de vară( chiar şi una toridă), răcoarea unei adieri ce te împrospătează, splendoarea peisajului montan. Te încântă cu gustul unei pâini proaspete şi crocante sau cu nectarul unei piersici.
Poate ai experimentat extazul dragostei. Inima ta s-a topit de afecţiune pentru soţul sau soţia ta, pentru părinţii sau copiii tăi. Negreşit te-ai bucurat de o prietenie adevărată. Toate acestea sunt nişte daruri de la Dumnezeu. S-ar putea să apreciezi arta, literatura sau muzica. S-ar putea să îţi placă voioşia sportului sau a exerciţiilor fizice. Poate eşti ambiţios şi s-ar putea să ai o slujbă ce îţi dă satisfacţii, proiecte sau pasiuni ce te stimulează. Râzi şi eşti fericit, dormi noaptea şi te trezeşti refăcut. Toate acestea sunt binecuvântări ce vin de la Dumnezeu şi Îi eşti dator pentru tot ce te face capabil să trăieşti şi să te bucuri.
Toate acestea reprezintă Harul Domnului. Dar Măreţul Har este darul cel mai de preţ pe care Dumnezeu Îl putea face omenirii. Şi acest Dar este Însuşi Fiul Lui, Isus Hristos. Dumnezeu a ştiut că este nevoie în lume de un Mântuitor pentru că lumea a involuat din rău în mai rău, cancerul numit păcat, punând stăpânire pe oameni. Pentru această boală a fost nevoie de un antidot, acesta numindu-Se Isus Hristos. Acesta a ales să rămână până la sfârşit cu mâinile întinse pe cruce, făcându-ne conştienţi de acest Mare Har. Isus Hristos este Măreţul Har şi Lui I se cuvine toată slava, onoarea, cinstea şi gloria. El a ales, şi jertfa Lui a fost de ajuns pentru păcatele nespus de mari ale omenirii, să moară din proprie iniţiativă pentru fiecare în parte, pentru budişti, evrei, musulmani, pentru Hitler, Stalin, şi de ce nu, pentru Ceauşescu. El, nimeni altul decât Regele regilor şi Domnul domnilor, a ales să coboare în această lume adulteră şi păcătoasă, pentru ca oamenii să aibă pace, libertate, viaţă şi, încă viaţă din belşug. Nu ştiu ce L-a determinat să facă acest lucru, dar cu siguranţă merită ca viaţa să fie trăită. Şi nu oricum, ci lăudându-L, mărturisindu-L în tot ceea ce facem, fie că suntem în ştrand, la fotbal sau la şcoală.
El a ales moartea ca noi să avem viaţă. Noi ce alegem? Alegem viaţa în detrimentul morţii sau viceversa? El a murit şi ne-a ales pe noi. Dar noi?
„Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi”( Ioan 15:13).
Isus Hristos este Măreţul Har şi, sper că prietenii mei au înţeles acest lucru. Dar dacă nu, mă rog Bunului Dumnezeu să se îndure de ei măcar până când vor înţelege şi vor fii conştienţi că pentru ei a murit Cineva. Măreţul Har!

2 comentarii:

Anonim spunea...

razvan ..stai un picutz..hai facem un targ....daca imi zici de unde ai copiat chestia asta ...promit ca nu zic la nimeni si iti dau macaroanele de la cantina tzie.......ravan hai mai ca nu zic la nimeni din bourkina fasso ....
deci razvan ce fain ai scris ...ca ma motiveaza sa iti fac un test adn sa vad daca nu cumva esti ruda cu Pavel....Doamne ajuta-ti si deie-ti sanatate
mancate-ar raiul

Unknown spunea...

E fain daca o ti asa in cativa ani poti sa scoti o carte;))