Urare din India

Va vine sa credeti ca suntem la sfarsitul anului 2007 ??? Aproape ca mie imi vine sa cred ca visez... Parca ieri-alaltaieri era 199... Se spunea ca in 2000 va fi sfarsitul lumii... ca cine ajunge in 2010 va muri fericit... Prostii ! Numai prostii !

Trecutul, prezentul si viitorul... toate numai El le stie si le conduce! El e Stapanul.

Iacata-ne in finele anului 2007! Un an asa de plin de harul Domnului. Sincer.. ma mir cum de ma mai tine Domnul pe mine pe fata Pamantului! Stiu ca numai harul Lui (chestie pe cred o pot deslega abia in Cer...si-aolo, de fapt, tot Domnul Isus mi-o va explica).

Nu a fost un an prea simplu pentru mine, insa stiu, uitandu-ma in urma ca Dumnezeu a fost cu mine in fiecare moment. Vreau sa va spun celor care nu stiti, ca au fost momente in viata mea, chiar anul asta in care am fost departe de Dumnezeu, L-am intristat de nenumarate ori (o data chiar ma apucasem sa numar... am renuntat! De prea multe ori!). Daca ar fi sa ma judece domnul dupa faptele mele bune si cele nebune, sigur as infunda Iadul. repet cuvantul care imi place si care ma tine in viata: HARUL. Jetfa Domnului Isus e cea care ma tine in viata, care imi da dreptul de a veni la Tatal chiar si dupa ce am pacatuit, dupa e am gresit in vreun fel.

La inceputul anului 2007 eram student la Universitatea Bucuresti Facultatea de Limbi si Literaturi Straine Spaniola-Hindi, anul I...acum? sunt in India! Nu visam asa ceva la inceputul anului... ma gandeam ca voi veni aici... (imi planuiesm eu..) in 2010, adica dupa ce terminam facultatea, dupa ce ma casatoream (am vorbit cu Merry sa ne casatorim in 2009)... Domnul a fost de parere ca planurile mele nu se potriveau cu ale Lui. El a vrut ACUM sa fiu aici. Nu am vrut sa ma impotrivesc si ma bucur ca nu am facut-o!

Normal, era mai confortabil sa fiu acasa cu prietena, cu familia, cu cei cunoscuti...

Sunt in India din Octombrie, dupa cum stiti... Asa de repede a trecut timpul aici ! extraordinar! Acum, viza s-a apropiat de sfarsit, dupa cum banuiesc ca ati citit si in foaia de informare trimisa de Craciun... Unora ne expira pe 4 ian, altora pe 5...

Mergem, cu ajutorul Domnului in Nepal pe 31 decembrie... Revelionul..in tren! Trebuie sa plecam pe 31 intrucat nu exista decat un singur tren care merge in Nepal. O cursa o are pe 31, iar urmatoarea pe 5 ianuarie. Asadar, nu ne permitem sa mergem cu acela doar ca sa fim de revelion aici..
Pentru mine, de fapt, nu e cu nimic mai importanta ziua de 25 dec decat cea de 27.. nici 31 dec fata de 1 ian... Toate zilele pe care le traim sunt cadouri de la Domnul. Important nu e in ce zi suntem, ci cum traim ziua in care suntem.

Asadar, vom fi prin granita Indiei cu Nepalul sau in tren. Nu stim daca si cat va intarzia trenul spre Nepal. Are obiceiuri din-astea. Abia in 7 ianuarie putem depune actele pentru o noua viza..

De ne intrebati pe noi... TOTI vrem sa ne intorcem! Insa, acceptam voia Domnului... Am fi tentati sa spunem "Doamne, voia Ta, insa eu tot asa vreau!" Nu ! Fie voia Domnului 100%. Nu exista solutie mai buna decat cea oferita de Stapanul nostru, Isus.

Vreau pentru ca tot am ocazia asta, sa imi cer iertare tuturor celor carora le-am gresit in vreun fel pana aici. nu fac asta pentru ca asa se face de Anul Nou... O fac pentru ca am simtit indemnul sa fac asta... Va rog sa ma iertati... Stiu ca uneori am fost ironic (cei din echipa stiu asta), repezit, alteori am fost prea incet... Uneori pre iute, aspru... Va rog sa ma iertati..

Vreau sa va multumesc pe aceasta cale tuturor colaboratorilor. Unii m-ati ajutat prin rugaciunile voastre, altii prin sprijinul moral, altii prin finantele voastre... Nu am cum si nici cand sa va rasplatesc pentru toate astea. As ca IL las pe Cel care stie cel mai bine s-o faca. Domnul cu astea se ocupa.

Vreau sa multumesc in special Domnului ca m-a lasat sa lucrez pana aici impreuna cu El. E o mare cinste pentru mine. Multumesc ca a trimis Duhul Sfant cu mine ca sa ma calauzeasca, sa ma pazeasca, sa fie in mine... Am avut cu cine vorbi chiar si atunci cand nici un om nu a fost langa mine. Ce Sfatuitor bun! Cele mai bune decizii le-am luat cand L-am ascultat. Doamne, fii laudat!

Multumesc, de asemenea, prietenei mele Merry si familiei mele iubite (corect ar fi familiilor... Chelu, Stan, Lungu si Ivonici) pentru ca au fost alaturi de mine cu totul: spirtual, emotional, moral, financiar. De asemenea, vreau sa multumesc si neamurilor mele (familiile Crisan si Aranyosi) V-am simtit aproape si inca va mai simt. Sunteti aici, in inima mea. Va iubesc! Comparativ cu prima plecare.. mi-e mult mai usor acum. Imi sunteti mult mai apoape. Va multumesc pentru toate SMS-urile. Sunt asa de importante pentru mine! Va multumesc ca ma tineti la curent cu ce se intampla acasa in Bucuresti si Oradea. Va imbratisez si va pup ! ! ! !


Multumesc de asemenea, echipei care este cu mine aici, in India (Matei. Lois, Ade si Claudia). Pana acum ati avut rabdare cu mine. Va rog sa mai aveti si in continuare... Mai am pana ma sfarseste Domnul. Sunt inca nedesavarsit.... Va multumesc pentru colaborarea din anul 2007.. cred in una si mai faina pentru 2008! Domnul e cu noi! Mai avem multe intarituri de-ale Diavolului de daramat!!

Multumesc Bisericii BETESDA pentru increderea pe care mi-au acordat-o. Va multumesc pentru rugaciunile voastre. ele isi vor primi rasplata in Cer, fiecare dupa felul in care a facut-o. Va multumesc ca sunteti alatui de mine! Daca va voi Dumnezeu... ne vedem in 2008! Plini de Duhul Sfant si de putere! Pentru urmatorul an va doresc o crestere spirituala sanatoasa si vizibila, la fel ce imi doresc si mie. Multumesc atat celor care se roaga dimineata...cat si celor care se roaga la pranz, seara..oricand isi aduc aminte. Multumesc tinerilor (Mariane, Domnul sa te tina tare... urmeaza vanturi puternice... si un vant puternic de trezire) ...pentru SMS-uri si bipuri. Imi pare rau ca nu pot raspunde la toate..:( Multumesc grupei Betel si invatatoarelor de acolo, cat si grupei mic si invatatoarelor de acolo. Nu uitati ca sunteti indicatoare pentru copii! Multumesc tuturor batranilor care, poate se roaga de acasa pentru noi... Dumnezeu vede si va va rasplati !

ProMission, ati fost tari pana acum... nu lasati standardul nicidecum mai jos! Ma bucur sa am o familie asa ... multipla.. Abia astept sa ne reintalnim si sa povestim cu a lucrat Domnul pana in momentul respetiv... Imi aduc aminte cu placere de intalnirile pe care le-am avut in Romania inainte de pleca. A fost un timp in care mi-am incarcat pur si simplu bateriile spirituale.. Va multumesc pentru ce ati facut pentru noi pana acum, si, in mod deosebit, multumesc Lidiei Muraru si Dianei Prodan. Ma bucur ca miile de kilometri nu au fost nicidecum o piedica in a comunica..

Multumesc Bisericii Vestea Buna din Bucuresti, si in mod special pastorului Emil Mestereaga pentru tot sprijinul acordat pana aici. va veni o zi in care ne vom bucura cu totii de biruintele Domnului... Nu mereu creste samanta imediat dupa ce o sadesti... Trebuie sa o uzi... Faca Domnul sa pice samanta pe un pamant bun si sa fie udata in mod eficient.

Multumesc bisericilor din Romania (aici mi-ar fi greu sa speific toate localitatile.. Sunteti multi si nu vreau sa omit pe nimeni), Italia (si aici sunt multe biserici...), America, Spania si celor din alte tari care se roaga pentru noi. Multumesc CBEE! Sa va dea Domnul har deplin in 2008!

Multumesc lui Paul Serban pentru gazduirea din India, pentru ajutorul dat in toata perioada Oct-dec 2007. A trebuit sa ai destula rabdare cu noi.. Iti multumesc pentru disponibilitatea ta si pentru dragostea ta. Sa ai parte de multe biruinte in 2008!

De asemenea, vreau sa multumesc familiei Peter Dani si Ioana. Din prima zi a noastra in Patna ne-ati sarit in ajutor. Nu voi uita clipele petrecue impreuna...mai ales la nunta Manishei si la colindat...sa nu mai insir acum toate serile faine pe care le-am petrecut impreuna... Pentru ca ne-ati ajutat de atatea ori cu masina.. Domnul Isus sa va rasplateasca! De asemenea, multumesc lui Marian si Luizei Nitu (impreuna cu micuta Emma) pentru ajutorul acordat pana aici...

Multumesc tuturor celor care au inaltat Domnului rugaciuni pentru mine si echipa cu care sunt aici. Nu ne uitati nici in continuare. Oriunde si oricand va pune Domnul pe inima sa va rugati pentru noi, faceti-o! Nu asteptai sa vina "timpul rugaciunii"...

Fie ca in urmatorul an sa primim de la Domnul multe binecuvantari...asa de multe incat sa nu le putem numara, dar nici sa nu le uitam! Binefacerile Domnului ne sunt date zinic... Numai ca noi nu le vedem adesea.. sau le uitam...

Sa traim vesnic ! ! ! ! !

Cu speranta ca nimeni nu a adormit, inchei.

Ramaneti in harul Domnului ! Romani 12;21



La Picioarele Lui cu toata dragostea,
Sammy.

E CRACIUN ACUMA IAR CA SI LA-NCEPUT

Eram copil, sau cel puţin mai tânăr când mergeam cu colindul. Acum m-am cam lăsat şi parcă îmi pare rău. Atunci era un frig năpraznic, nu prea conta asta. După programul de seara de la Biserică,mergeam pe la case. Îi cunoşteam pe toţi cei pe care voiam să îi colindăm, la unii chiar ne doream să ajungem. Aveam o metodă discutabilă. Ne furişam sub geam şi începeam să cântăm. Cât ne ţinea gura. Urlam. Speram ca în balamucul nostru gazda să se trezească şi să ne primească în case.

Cel colindat venea, ne deschidea uşa, îşi cerea scuze că a adormit aşteptându-ne, ne servea cu multe, prea multe mâncăruri, ne mulţumea că nu l-am ocolit şi noi plecam la altcineva.

Imaginea mea despre Crăciun a căpătat un contur clar, atunci când am colindat la geamul unei familii care doream să ne deschidă. Am colindat încă odată, doar, doar se va trezi. Stupoare. Întunericul din cameră refuza să fie străpuns de lumină. Chiar colindasem în şoaptă? Ştiam sigur că sunt acasă. Maşina era în curte, nu erau urme pe zăpadă...dar totuşi, becul rămânea stins. Ne-am luat şi ne-am dus la altă casă.

Poate că dintr-o astfel de întâmplare s-a născut şi colindul „Deschide uşa creştine”, nu ştiu, presupun doar, însă mai clar îmi este că aceasta e o imagine actuală a Naşterii Domnului. Penibil trebuie să fii să nu primeşti colindătorii...chiar ce motive ai avea? Nu cred că aveau motive. N-aveau niciun interes. Cum se spune...”îi durea nicăieri”. Nu-i aşa că la fel arăta lumea şi când s-a născut Cristos? Dumnezeu Însuşi a venit şi oamenilor nu le-a păsat. Deloc. La fel stau lucrurile şi acum. Indiferenţa s-a aşezat la noi în casă confortabil. Nu ne mai pasă. Nici măcar de Dumnezeu.

O viaţă în care singuri ne suntem stăpâni. Avem o agendă de urmat, avem un moft de îndeplinit, orice, numai că Dumnezeu nu mai încape în agenda noastră.

Aşa arăta Crăciunul şi acum două mii de ani. Cristos a venit şi oamenilor nu le-a păsat.

Îți pasă sau nu?

De Camelia Poruț

Trăim într-o lume plină de nevoi. Domnul Isus a fost Cel care, atunci când a trăit pe pământ i-a îngrijit și i-a ajutat pe oamenii din jurul Lui. Urmând acest exemplu studenții de la Colegiul Biblic Est European Îl slujesc pe Dumnezeu în domeniul asistenței sociale, implicându-se ca voluntari în diverse proiecte care se deșfășoara în Bihor.
Astfel ei vizitează familii de bătrâni sau azilul de bătrâni, stau de vorbă cu ei, le fac curățenie sau cumpărături, iar în preajma sărbătorilor de Crăciun le împodobesc camerele. Penitenciarul este un alt loc unde studenții duc Evanghelia: predică, cântă, iși spun mărturiile și se roagă împreună cu deținuții. Ei nu i-au uitat nici pe cei mici, implicându-se în centre precum: ”Căminul Felix”, “Casa Minunată”, Spitalul de copii, Leagănul de copii, ”Copiii făgăduinței”. Studenții se joacă cu copiii, îi ajută la teme, îi hrănesc, fac studiu biblic. La orfelinatele “Bethanan” si “Dorcas” studentii îi ajută pe adolescenții de 18 ani să se integreze in societate pentru că odată cu împlinirea acestei vârste, copiii din orfelinate trebuie să invețe să se descurce pe cont propriu. Împărtășind din experiențele lor, studenții mărturisesc cu tristețe că deși au văzut în copiii de care s-au ocupat un mare potential, prea puțini sunt dispuși să investească cu credincioșie în acei copii până la capăt. Una dintre studentele care a îngrijit de un copil de numai 6 luni a fost surprinsă să remarce, după mai mult timp petrecut cu el, reacția lui la dragoste. Viitorul și dezvoltarea acestor copii n-ar fi compromise dacă s-ar găsi oameni care să se ocupe de ei.
Atunci când ești fericit și toate lucruri iți merg bine, ai o familie sănătoasă, si un cămin fericit parcă ai impresia că totul ți se cuvine și uiți de cei care tânjesc să aibă măcar jumătate din ceea ce ai tu. Acei oameni care de multe ori sunt cuprinși de singurătate și se simt neiubiți, neglijați. Să nu uităm însă că: ”Religiunea curată si neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani si pe văduve în necazurile lor…”Iacov 1:27.

Craciun Comercial

de Andreea Crăciun

Moș Crăciun nu e un sfânt, un discipol al lui Isus ori un mag, așa cum susțin unii oameni. Moș Crăciun nu există; el este doar un element al campaniilor publicitare. Un rol important în crearea mitului l-a avut pastorul american Clement Clark Moore, autor al unui poem scris în 1823, care îl prezenta pe Sfântul Nicolae ca pe un bătrânel simpatic, dolofan și zâmbitor care împarte cadouri din sania lui trasă de reni. Acest poem a fost tradus și publicat în toată lumea. Presa a știut să exploateze subiectul.

Crăciunul a devenit un eveniment folosit de om pentru a simți bucuria cadourilor. Este o sărbătoare căreia îi acordăm o mare importanță: pe lângă achiziționarea cadourilor, sunt cumpărăturile pentru masa festivă și pentru ținute noi; astfel invadăm magazinele și încercăm să profităm de cât mai multe oferte. Este perioda din an în care vânzările ating apogeul.

Deasemenea e perioada în care după un an istovitor de muncă ne gândim la vacanță,agentiile de turism ajutându-ne să alegem locul magic pentru a petrece Crăciunul.

Transmiterea mesajului Crăciunului de către colindători a căpătat o dublă conotație: cea religiosă și cea a răsplății materiale.

Toate aspectele acestei sărbători capătă din ce în ce mai mult un caracter comercial, pentru a împlini setea continuă de consum existentă în noi.

Oare doar la atât se limiteză Crăciunul?

Ce conotație îi vei da tu acestui Crăciun? Una comercială sau cea a nașterii Mântuitorului care a venit in lume pentru mine și pentru tine?

Muzica lui Isus

de Raluca Foghiș

Crăciunul este sărbătoarea care aduce cele mai multe motive de bucurie. căci,, … un Fiu ni s-a dat, și domnia va fi pe umerii Lui; Îl vor numi Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii”. Să nu strigăm de bucurie în cinstea Acestui Rege , ce va aduce pacea pe pământ și va domni pentru vecie?

O expresie a laudei și mulțumirii față de Dumnezeu este colinda. Deși originea colindei nu este una creștină, ea a devenit un obicei al creștinilor, prin care Cristos este înălțat. Colinda este un prilej de creație-creativitate, de mulțumire și mai ales de închinare. Muzica care o ascultăm reflectă foarte mult cine suntem noi și asta ne face oare responsabili de ceea ce ascultăm? Lumea are nevoie de Isus, și dacă noi nu Îl prezentăm lumii cine o va face?

Dumnezeu a creat muzica, deci haideți să îi dăm valoarea pe care Satan a furt-o muzicii, aceea de a-L adora pe El și de a ne închina Lui !

De ce media și de ce acum ?

de Marius Ivonici

Cred că în fiecare dintre noi Dumnezeu a pus un talant și avem datoria să descoperim voia Lui în viața noastră. Am terminat liceul acum șase ani, dar nici nu-mi trecea prin gând la acea vreme că aș putea face ceva pentru Dumnezeu…ceva concret. Dumnezeu ne vorbește fiecăruia în moduri diferite și în vara acestui an mi-a pus pe inimă dorința de a mă înscrie la CBEE. Am venit aici pentru că vreau să învăț să trăiesc pentru El și să fiu folosit pentru lucrarea Lui. Îmi place să scriu, și cred că Dumnezeu mă poate folosi în acest domeniu.

De ce media, Iulia Tuns

Am 29 de ani, sunt căsătorită, și mamă a doi băieți: unul de 8 ani şi unul de 1 an. Înainte de a mă înscrie la CBEE lucram ca asistent social în cadrul unei fundaţii. Am ales să încep cursurile la zi, la secţia Jurnalism ca un răspuns la chemarea lui Dumnezeu. Îndrumarea spre secţia media a venit din partea unei profesoare de aici, Lisa Egerbo care a crezut în darul meu. Interesul şi pasiunea pentru arta scrierii le-am simţit din momentul acceptării lui Isus în viaţa mea, la vârsta de 14 ani. De atunci şi până în prezent am scris poezie, proză, eseuri, lucrări nepublicate încă. Ele sunt expresii ale recunoştinţei pentru talantul încredinţat de Dumnezeu. Una din dorinţele mele pe plan profesional, este să public o carte, care va aborda teme sociale, pentru că societatea în care trăim e măcinată de astfel de probleme. Unul din îndrumătorii mei de la şcoală a reuşit să-mi insufle o pasiune media: publicitatea, şi poate nu aş exagera să spun publicitatea creştină, diferită de cea seculară bazată pe principiul satisfacerii plăcerii individului, ci una guvernată de principiile moralei creştine. Biblia ne vorbeşte despre publicitate în termenii percepuţi de Dumnezeu ca valoarea şi etalon pentru lumea Lui. De aceea consider că provocarea în domeniul publicitar creştin e una ce necesită a fi luată în seamă.

Craciunul in Trabant

de Marius Ivonici

Se apropie sărbătorile de iarnă și ne preocupăm intens de modul în care vom întâmpina acest eveniment. Mulți dintre noi vedem doar lucruri frumoase de sărbători și toate povestirile sunt vesele. Dar lângă noi au loc drame cumplite.

Pentru Nea’ Franzelă, Craciunul nu înseamnă nimic altceva decât alte zile petrecute în Trabantul său. Ne-a rugat să nu-i dăm numele și de aceea vom folosi porecla cu care îl știu toți. În anul 1996 și-a vândut apartamentul de pe strada Feldioarei și a cumpărat o casă în Cihei. La trei ani după ce s-a mutat, adică în 99’ a fost somat să elibereze casa pe motiv că trebuie să mai plătească proprietarilor 35 de mii de mărci. În acel moment era taximetrist, iar soția lui lucra la o fabrică de pufuleți. De teamă să nu rămână pe drumuri, soția l-a părăsit plecând în Gorj împreună cu copii. A rămas singur și a pierdut casa după ce a fost purtat prin tribunale de către proprietari. De atunci trăiește așa, el și Trabantul parcat în apropierea colegiului.

După ce a mai lucrat un an de zile, ca șofer de tir, s-a pensionat pe caz de boală. L-am întrebat cât timp îi ajunge pensia de trei sute de lei și ne-a spus că îi ajunge…”până joi”. Și-a păstrat simțul umorului. Nici cu sănătatea nu stă bine Nea’ Franzelă. E astmatic și picioarele nu-l ajută să se deplaseze mai mult de cincizeci de metri. În fiecare săptămână cheltuie opt lei pentru spray-ul inhalant. Se încălzește la o mică butelie care îl costă alți cinci lei pe zi iar în zilele geroase folosește ambele ochiuri ale buteliei. Cu cât este mai frig afară, cu atât geamul mașinii este mai ridicat și riscul de intoxicare cu monoxid de carbon este mai mare.

În fiecare zi, de dimineață și până după-amiază se ocupă de o mică “afacere” care îi aduce un ban în plus. Cumpără obiecte vechi din piață și le vinde “cu zece mii mai mult” cum spune el. În fiecare săptămână își încearcă norocul la extragerile loto, în speranța că va câștiga și își va putea cumpăra o locuință.

Îi mai alungă singurătatea, un mic televizor la care prinde șase posturi. Pe bancheta din spate și în portbagajul mașinii are două valize pline cu haine murdare pe care nu are unde să le spele. Undeva sub aceste valize își ține servieta cu actele de la casă pe care le-a păstrat și care nu-i mai sunt de prea mare folos. Înainte să ne despărțim de el, ne-a spus că de fapt își dorea ca cineva să se intereseze de situația lui. Cu soția și copiii nu mai ține legătura, iar singurii prieteni pe care îi are sunt cei cu care mai bea câte un păhărel. Mai are un frate stabilit în Oradea, undeva lângă Piața Mare dar nici cu el nu mai are nicio legătură

Înainte să plecăm, ne-a rugat încă o dată să nu îi scriem numele. Nu pentru că i-ar fi rușine să-și vadă numele în vreun ziar, dar nu vrea să-și facă de rușine copiii.

Mai sunt și alți oameni în situația lui și poate că pentru fiecare dintre ei putem face ceva. Imaginați-vă că în timp ce noi vom merge să colindăm, acest om își va petrece Crăciunul într-un Trabant. Ne sensibilizăm ușor de Crăciun, dar după ce scoatem bradul din casă, uităm că în jurul nostru mai sunt și astfel de oameni. Una dintre porunci spune să ne iubim aproapele ca pe noi înșine și poate că în această categorie intră și Nea’ Franzelă.