Ne-am mutat

Dragi cititori,

ati vizitat blogul nostru de cateva mii de ori. Va invitam sa ne cititi, sa ne comentati, la noul site www.mediacbee.com

Scrisori catre anul III

S.M.S.

Când scriu aceste rânduri mă gândesc că a mai trecut un an din viaţa mea, din viaţa noastră. Ne-am obişnuit să ne plângem în fiecare zi, că timpul trece prea repede. Şi cred că este adevărat. Trece mult prea repede.
Îmi este greu să mă despart de voi pentru că îmi sunteţi dragi toţi, măi frumoşilor! Cu siguranţă şcoala va fi mai pustie fără voi. Trăiesc doar cu regretul că puteam să facem mai multe împreună şi nu am făcut. Puteam să slujim, să râdem, să ne rugăm mai mult. Mult mai mult! Totul s-a scurs aşa rapid. Iarăşi luni, marţi, miercuri, joi, vineri, sâmbătă, duminică. Şi uite aşa aţi terminat Colegiul. Ştiu că nu vă vine să credeţi dar este adevărat. Timpul este cel mai dur profesor. Vreau să vă spun şi să vă doresc să trăiţi altfel decât cei din jurul vostru. Pentru că oamenii sunt din ce în ce mai reci, mai egoişti, mai răi, mai indiferenţi. Toţi iau cu ei nepăsarea, egoismul, tristeţea, gelozia, neiubirea. Fiecare stă ascuns în cochilia lui, cu visuri mărunte şi nemulţumiri zilnice. Voi fiţi diferiţi! Îndrăzniţi să visaţi departe, iubiţi mult, nu uitaţi că dragostea acoperă totul. Dragostea are nevoie de cuvinte frumoase, are nevoie să surprindă. Dragostea stă în fapte, în a vă lăsa pe voi să daţi cu bucurie celorlalţi. Fiţi mulţumiţi cu ceea ce aveţi. Priviţi spre oameni şi veţi vedea necazuri mai mari ca ale voastre. Să nu vă fie frică de greşeală şi să nu-i judecaţi pe cei ce greşesc. Nu uitaţi că şi Columb a descoperit America din greşeală.
Trăiţi fericiţi, şi nu uitaţi că fericirea are de-a face cu Dumnezeu care ne priveşte, ne păzeşte şi stă la capătul de linie al vieţii noastre. Cu siguranţă sunteţi curioşi ce înseamnă SMS. De la ce vine? M-am gândit doar la trei lucruri. SLUJIŢI, faceţi MISIUNE, şi SALVAŢI vieţi. Priviţi spre cer şi veţi vedea că dincolo de nori, de ceaţă, de stele e ceva ce aţi visat şi mult mai mult!
Cu dragoste, Răzvan Petrică.

O nouă pagină a vieţii

Bucuria cu tristeţea se învăluie în inimile celor ce absolvesc acum la CBEE. O nouă etapă tocmai s-a încheiat pentru secţia Teologie Educaţie Creştină. Dumnezeu a întors deja pagina din cartea vieţii fiecărui proaspăt absolvent, urmând să scrie capitolele în împlinirea planului cu vieţile lor.
Multe din ceea ce urmează să se întâmple cu ei nu se ştie încă, dar un lucru e cert că voia lui Dumnezu în vieţile lor, la fel ca şi până acuma, se va împlini în măsura deschiderii lor faţă de aceasta. În toţi aceşti ani petrecuţi în şcoală, Isus a făcut din ei, oameni ce pot schimba lumea. Noi credem în ei şi de aceea am hotărât să ne alăturăm şi noi, „bobocii”, ca unii care dorim să aducem schimbarea în lumea din jurul nostru. Ne bucurăm că Dumnezeu ne-a găsit şi ne-a chemat la consacrare pentru lucrarea Sa în aceste zile de compromis. Chemarea Lui a fost mai puternică decât chemarea lumii şi s-a meritat să fie ascultată, deoarece destinul pe care ea îl implică are de-a face cu valorile eterne pentru care orice jertfă este justificată. Înţelegerea unui astfel de lucru de o aşa mare importanţă, ne-a determinat să ne împlinim chemarea pe care am primit-o în termenii seriozităţii şi tinderii spre excelenţă.
Lucrarea împreună cu Dumnezeu nu ne face mai superiori decât alţii, ci ne duce cu gândul la smerenia de care trebuie să dăm dovadă, la fel cum a făcut Cel ce ne este astăzi pildă.
Credincioşia, dragostea şi grija cu care ne-a tratat Dumnezeu ne oferă energia necesară pentru merge înainte indiferent ce viaţa ne oferă, fie bun, fie rău. Dumnezeu este cu noi, deci cine poate fi împotriva noastră? Dacă vom arăta credincioşie, dragoste faţă de Domnul şi grijă faţă de cei pierduţi, vom dovedi că timpul petrecut în acest Colegiu nu a fost zadarnic.
Florin Tira

Chemare la misiune

Aş dori să vă împărtăşesc o parte din experienţa unei colege care va gradua anul acesta.
Chemarea lui Dumnezeu a auzit-o în viaţa ei pe când planurile de viitor erau deja făcute şi într-o oarecare măsură materializate. Se afla în Spania cînd Dumnezeu a început să lucreze în viaţa ei printr-o sete spirituală de a-L căuta mai mult pe Dumnezeu şi voia Lui. Scriptura afirmă că planurile lui Dumnezeu nu sunt de multe ori şi planurile noastre. Cînd Domnul cheamă o persoană aceasta se manifestă prin cercetări ale inimii şi diverse călăuziri prin care El vrea să-şi arate planul. La fel s-a întîmplat şi în viaţa ei. A realizat că planurile Domnului diferă de planurile ei, astfel a început să caute mai mult ca oricând faţa Lui şi să asculte de călăuzirea primită. Nu au lipsit luptele interioare, semne de întrebare legate de un nou început şi paşii prin credinţă ce urmau să fie făcuţi. În cele din urmă Dumnezeu a biruit firea şi dorinţele şi astfel paşii ei au fost ghidaţi înspre o pregătire teologică, în vederea misiunii şi a câştigării sufletelor pentru Cristos.
În cadrul şcolii, de multe ori, Dumnezeu i-a confirmat chemarea aceasta şi i-a dat siguranţa că drumul acesta nou e drumul pe care El a chemat-o. Cunoaşterea acumulată prin studii biblice şi lecturarea multor cărţi, îndrumarea directă a unor profesori care au lăsat o amprentă în viaţa ei, au consolidat chemarea la planul desăvîrşit al lui Dumnezeu.
Cu credinţă şi speranţă ea aşteaptă acum vocea blândă a Domnului şi Mântuitorului ei în următoarele etape şi fapte bune pe care Dumnezeu i le-a pregătit. Încurajat de frumoasa mărturie, am prins şi eu curaj de a merge mai departe şi de a crede şi mai mult că Dumnezeu e credincios planului Său şi binecuvintează pe cei ce răspund chemării Lui la slujire.

Marius Marcus

Una din intersecţiile mari ale vieţii... încotro?

Felicitări! Eşti unul din proaspeţii absolvenţi ai Colegiului Biblic Est European din Oradea. Mă bucur foarte mult pentru tine! Este un moment important al vieţii tale şi ştiu că de-a lungul celor trei ani de şcoală a fost nevoie de multă muncă, pentru a ajunge la final.
Majoritatea oamenilor îşi încep călătoria prin şcoală încă de la o vârstă fragedă. Începem de la acelaşi nivel, dar la diferite intersecţii ale vieţii, fiecare îşi alege drumul pe care vrea să meargă. Puţini sunt aceia care ajung acolo unde au visat când erau copii. Poate că unii visează greşit, sau nu-şi văd visul realizabil. Dar, tu ştii bine că nu ai fost şi nu eşti singur. Dumnezeu a fost şi este cu tine! Adu-ţi aminte de momentele în care te-ai decis să te înscrii la această şcoală biblică. El a fost Cel care ţi-a făcut chemarea şi te-a pregătit. Ţi-a purtat de grijă şi de-a lungul acestor ani, din toate punctele de vedere.
Nu este uşor să renunţi la trei ani din viaţă şi în acest timp să fii departe de casă, de cei dragi şi să faci o şcoală biblică, doar pentru că ştii că Dumnezeu vrea să faci asta. Pentru mulţi lucrul acesta este o nebunie, chiar şi pentru unii din biserică. Puţini sunt aceia care înţeleg necesitatea instruirii pentru o lucrare eficientă. Dar, mă bucur că tu ai ales să faci voia lui Dumnezeu şi ai ales să-ţi dedici viaţa pentru a-L sluji pe El. Eşti tânăr şi viaţa îţi stă înainte. O lume întreagă are nevoie să audă Vestea Bună. Ştiu că nu va fi uşor, dar nu va fi nici imposibil. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune în Marcu 9:23: „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” Nu descuraja! Crede numai în Dumnezeu, care îţi va purta în continuare de grijă. Efortul depus la şcoală nu a fost în zadar. Chiar dacă o mulţime de întrebări cu privire la viitor se nasc în mintea unui proaspăt absolvent şi odată cu ele poate veni şi descurajarea, răspunsurile sunt la Dumnezeu. Adu-ţi aminte de versetul din Proverbe 19:21 „Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte.” El este Acela care îţi va pregăti drumul vieţii şi te va călăuzi, dacă te vei încrede în El. Mă rog ca acum, în aceste momente ale vieţii tale, şi nu numai, Dumnezeu să-ţi dea înţelepciune în alegerea deciziilor. Roagă-te înainte de a păşi pe un nou drum! El te va ajuta să păşeşti mereu pe calea Lui.
Această etapă a vieţii a trecut, dar următoarea e chiar înaintea ta. Timpul trece şi viaţa merge înainte! Vreau să închei cu o poezie scrisă de Cristina Androne, „Încrede-te în Domnul”, ale cărei versuri sper să te încurajeze şi să te motiveze în viaţă, pentru a-L urma doar pe Isus.

Dacă priveşti cu teamă la greul ce-o să vină,
Şi nu vezi o speranţă, ceva să te susţină,
Priveşte sus la ceruri, acolo ţi-e salvarea,
Şi vei vedea cum Domnul, cu grijă va veghea.
Dacă priveşti în juru-ţi şi vezi doar suferinţă,
Nu sta pe gânduri: du-te s-ajuti la trebuinţă!
Şi spune şi la alţii de sângele ce-a curs,
La Golgota, pe cruce, când El a fost străpuns.
Dacă simţi cum cedează a inimii credinţă,
Trezeşte-n tine dorul de sfânta biruinţă.
Refă comuniunea, vorbeşte iar cu Domnul!
Şi vei simţi atunci: al tău este tot cerul!
Dacă Isus îţi spune să mergi în ţări străine,
Nu spune nu, ci du-te, căci El va fi cu tine!
Oriunde El îţi cere, să fii a Lui lumină,
Vei merge înainte şi vei primi cunună.

Ionut Cuceuan

Mesajul sefei de promotie 2008

IN LOC DE RĂMAS BUN


Vom face prezenţa pentru ultima oară: Badea Mariana… Zaharie Eugen. Suntem toţi prezenţi! Douăzeci de tineri, care, în urmă cu trei ani am răspuns chemării lui Dumnezeu. Neînţeleşi, poate, şi consideraţi cam ciudaţi am făcut, în vara anului 2005, un prim pas prin credinţă: înscrierea la C.B.E.E.
Ce ne-a făcut să ajungem până aici? Siguranţa că Dumnezeu ne-a chemat. A fost Dumnezeu credincios? Iată câteva mărturisiri, făcute la „capela de rămas bun”:
Clipa Gabriela: „Dumnezeu este credincios!”
Luchian Gabriela: „În Colegiu am ajuns să-L experimentez pe Dumnezeu personal şi am învăţat să depind de El.”
Cristina Marincaş: „Am experimentat, în aceşti ani, împlinirea promisiunii lui Dumnezeu: „Căutaţi, mai întâi Împărăţia cerurilor şi neprihănirea Lui şi, toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33).”
Darius Cornean: „În urmă cu trei ani am aşezat o piatră de aducere aminte, pe care am scris: „Dumnezeu mi-a vorbit!”.
Rozica Silaghi: „Au fost momente când am vrut să renunţ. Dar, convingera că Dumnezeu m-a chemat m-a făcut să merg mai departe, nu puteam să dezonorez chemarea lui Dumnezeu. Acum pot să spun că, anii petrecuţi în Colegiu au fost cei mai frumoşi ani din viaţa mea, de până acum. Aici am învăţat să-L cunosc pe Dumnezeu, şi nu doar despre El!”
Şi mărturiile ar putea continua.... Fiecare recunoaştem, într-un fel sau altul, că am fost chemaţi de Dumnezeu şi, că El a fost credincios promsiunilor Lui.
În final, o ultimă întrebare: „Ce vom face în viitor?!”
Bazaţi pe credincioşia lui Dumnezeu, vom merge oriunde El ne va chema să slujim de-acum înainte! Amin

Alexandra Murza

sefa de promotie 2008

Graduare 2008

Colegiul Biblic Est European

30 mai 2008
Festivitatea de graduare a anului III

Stimate absolvent (ă)
Avem bucuria deplină ca în această zi istorică din viaţa ta, să te felicităm pentru absolvirea cursurilor la zi ale Colegiului Biblic Est European.
Te afli la capătul a trei ani de studii, ani despre care credem că îţi vei aminti cu bucurie. S-a investit în tine în aceşti ani urmărindu-se nu atât de mult informarea ta, cât formarea unui caracter cristic, a unui slujitor gata de jertfă.
Nădăjduim că educaţia primită de tine în şcoala noastră îţi este benefică şi te va inspira în viitoarea ta slujire creştină, cât şi în viaţa de zi cu zi. Credem în tine şi în ceea ce Dumnezeu poate face cu viaţa ta. Lasă-ne să ne bucurăm de viitoarele tale împliniri în Cristos Domnul.

"Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul,
gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.
Voi Mă veţi chema şi veţi pleca; Mă veţi ruga şi vă voi asculta.
Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima".
Ieremia 29: 11 - 13

Conducerea Colegiului Biblic Est European

Consecventa

Consecvenţa este calitatea unui lucru sau a unei fiinţe de a exista într-o condiţie a stabilităţii, a statorniciei. De obicei această constanţă (în idei, acţiuni, principii, decizii etc.) este evaluată din perspectiva temporală. Cu cât un om rezistă sau persistă mai mult timp în ceea ce exprimă, cu atât ne pare sau apare evidentă consecvenţa lui în ochii noştri.
Probabil că unul dintre cele mai clare exemple în acest sens de pe paginile Sfintelor Scripturi, în afara lui Isus Hristos, ar fi profetul Daniel. Acesta nu rămâne consecvent doar în ciuda timpului, cât mai ales în pofida locului, a împrejurărilor. Expresia din Daniel 6:10 „...cum făcea şi mai înainte", în relaţie cu rugăciunea şi lauda, descrie tocmai statornicia profetului în aceste două practici spirituale. Iar consecvenţa lui străluceşte cu atât mai puternic, cu cât ea se manifestă în împrejurări dificile: „când [...] s-a iscălit porunca.." (v.10).
Iată aşadar că, pe lângă tirania timpului, un alt element care poate testa consecvenţa omului lui Dumnezeu este tirania împrejurărilor, a locului în care acesta se poate afla la un moment dat.
În vremurile actuale distanţele dispar tot mai uşor şi rapid. Pentru anuimite locuri sau universuri (mai mult sau mai puţin virtuale) în care dacă doreai să te afli, în timpurile apuse trebuia să pui deoparte timp, şi din timp resurse. Astăzi însă ele se află la distanţă de „câteva clik-uri", câteva străzi sau ore. Astfel de situaţii crează toate premisele necesare testării consecvenţei creştinului. Deoarece acestea nu doar că se află în imediata apropiere a plăcerilor egoiste specifice naturii umane decăzute, dar ele se află şi într-o proximitate geografică şi temporală infinit de mică.
Consecvenţa creştină rezidă din acel resort intern constituit din valorile şi credinţele omului lui Dumnezeu, resort a cărui forţă este îndreptată spre tot ceea ce are ca scop dezintegrarea sau schimbarea modelelor de gândire şi acţiune ale acestuia. Presupune, prin urmare consecvenţa retragere, un tip de asceză prin care încercăm să mărim distanţele între noile coordonate ale vremurilor şi noi, în calitate de creştini, până la izolare? Trebuie să ne adaptăm sau să rămânem nişte inadaptaţi refugiaţi în spatele zidurilor ghetourilor noastre religioase? Daniel a fost un om care s-a adaptat la o diversitate de situaţii. Însă adaptabilitatea lui nu a fost una completă, totală. Consecvenţa nu înseamnă lipsa adaptării cu desăvârşire, ci ea permite acea adaptare care nu te lipseşte de ceea ce este important şi poruncit în Cuvântul lui Dumnezeu. E vorba despre acea adaptare selectivă: până unde? unde? în ce?

De Adi Soporan

Ne vindem pentru 30 de arginti

Oare de ce…? Întrebarea acesta o aud din ce în ce mai des în jurul meu. La tot pasul întâlnesc oameni din ce în ce mai disperaţi, oameni din ce în ce mai egoişti, mai sceptici, mai răi, oameni pentru care nu contează decât verzişorii din buzunar, sau ca să fiu puţin ironic, cei 30 de arginţi.
Un individ mânat de curiozităţi primitive, m-a întrebat: „De ce ai mers tu, Răzvan, la Colegiul Biblic? Nu cumva vrei să mergi în State? Nu cumva primeşti ceva ajutoare de dincolo? Sponzorizări de la fraţii tăi pocăiţi? Oricât s-ar bucura unii să răspund afirmativ la această întrebare, nu pot. Pentru că nu urmăresc nici o vizită la Turnurile Gemene (care apropo s-au prăbuşit de mult), nu primesc nici ajutoare cu toate că mi-ar plăcea să primesc nişte cămăşi de forţă pentru cei care aleargă spre moarte. Nu de alta, dar să-i opresc cumva. Şi ca să răspund la toate dilemele domnului întrebător, nu primesc sponsorizări. Nu urmăresc decât să fac voia lui Dumnezeu. Cât de abstract sună asta pentru dumneavoastră? Vreau să fac şi eu ceva pentru El, cu toate că de prea multe ori eşuez. Drumul pocăinţei este greu, dar totodată plin de binecuvântări, de fericiri. Şi apropo, pentru mine fericirea nu reprezintă banii, nu reprezintă cei 30 de arginţi, nu o vacanţă sau un sejur în jurul Mediteranei. Nu e nici măcar un bilet câştigător la 6/49. Pentru mine fericirea e să pot privi cu ochii roşiatici din cauza somnului-nesomn răsăritul soarelui, să pot să simt mirosul pomilor proaspăt înfloriţi, să pot să vorbesc cu prietenii mei de una, alta... Fericirea e să nu am nimic, dar absolut nimic şi să stăpânesc tot. Nu banii, nu proprietăţile şi vila cu piscină, nu BMW-ul din garaj, nu cupoanele de pensie, nu telefonul mobil şi calculatorul…nimic din toate acestea. Pentru că pentru aceste lucruri a fost vândut Isus.
Am avut de multe ori impresia că oamenii în general nu îşi aduc aminte de Dumnezeu în bucuriile lor. Nu îşi aduc aminte de Dumnezeu când sunt sănătoşi, când au ce pune pe masă. Oamenii îşi aduc aminte de El doar atunci când reţeta este plină cu medicamente, când sicriul este în curte, când sunt scoşi din fiarele contorsionate. Oamenii Îl trădează pe Dumnezeu la tot pasul. Oameni ca Iuda se nasc în fiecare zi. Oameni pentru care doar cei 30 de arginţi contează, uitând că dacă mor în minutul următor nu au ce face cu ei. Iuda s-a grăbit să Îl vândă pe Isus. Atâţia alţii mai stau la rând şi-aşteaptă oferta mizeră. Dar pentru Numele lui Dumnezeu să căutăm să facem voia Lui! Să alergăm după lucrurile care cu adevărat contează. Haideţi să nu mai alergăm după lucruri trecătoare, ci după veşnicie! Nu după bani, ci după suflet. Adevărata viaţă va fi atunci când Îl vom vedea pe El venind pe norii cerului. Mă va lua.
Să nu mai alergăm singuri la spânzurătoare. Iuda a fost mai rapid decât toţi, a ajuns primul, a sărutat, a luat, iar mai apoi a aruncat banii, a avut mustrări şi a ajuns la finish având drept recompensă în vecii vecilor, spânzurătoarea…
Cred că şi Iuda ca şi mulţi oameni din ziua de azi şi-a pus o singură întrebare. Oare de ce? O să mai folosim această întrebare aşa des?

Voluntariat CBEE la Habitat pentru Umanitate

Click pe poza, ca sa vezi mai multe imagini de la voluntariatul CBEE.